Tipuri de strategii in mediul concurential:
Tipurile de strategii adoptate de bancă depind de:
- Strategia costurilor - exprima efortul pe care il face un producator de a obtine supremația pe piata prin practicarea unor preturi mici, datorate unor costuri mici. Aceasta strategie se mai numeste si “strategia japoneza” deoarece succesul comercial pe care firmele japoneze l-au avut pe piata mondiala s-a datorat intr-o prima etapa, preturilor mici.
- Strategia de dezvoltare - este o forma a strategiei generale prin care aceasta urmareste sa-si consolideze pozitia pe piata, dezvoltand si diversificand activitatea de productie si de desfacere si influentand pe aceasta cale cererea.
- Strategia de stimulare - actiune pe care o intreprinde producatorul pentru a inlatura absenta cererii la produsele noi, pe calea convingerii beneficiarilor potentiali asupra calitatii produsului, a utilitatii lui, a avantajelor pe care le prezinta fata de produsul sau produsele vechi. Metodele si tehnicile de stimulare sunt diferite si adaptate fiecarui caz in parte, daca ele sunt bine conduse, trebuie sa se finalizez prin cresterea continua a volumului de cereri din partea beneficiarilor asigurand astfel o productie stabila si o desfacere sigura, de lunga durata a produsului respectiv.
- Strategia diferentierii sortimentale - strategia de produs care urmareste detasarea produselor realizate de o intreprindere de cele similare sau apropiate existente pe piata realizate de o alta intreprindere, si mentinerea unor caracteristici (mai ales estetice) constante, pe tot parcursul ciclului de viata al produsului. Se recomanda in cazul intreprinderilor care au o pozitie bine consolidata pe piata si se bucura de prestigiu in randul clientilor. Se poate realiza printr-o bogata activitate promotionala.
- Strategia diversificarii sortimentale - strategia de produs care urmareste nuantarea modalitatilor de satisfacere a nevoii careia i se adreseaza produsul si in felul acesta, se urmareste numarul consumatorilor. Se recomanda mai ales in faza de crestere a ciclului de viata a produselor. Diversificarea se poate referi la: noi tipodimensiuni, gabarite, formate, culori, nuantari gustative etc. ale produsului de baza sau la o mai larga paleta de ambalaje.
- Strategia economica a intreprinderii - este complexul de decizii pe care il ia o firma, avand ca scop finalitatea optima a activitatii acesteia intr-o anumita perioada de timp. In cazul situatiilor concurentiale strategia se realizeaza prin combinarea judicioasa a mijloacelor de care dispune o intreprindere, cand aceasta vrea sa constranga o alta intreprindere pentru o servi un scop de politica economica. Strategia generala consta de fapt in aceea de a determina in ce sector, impotriva carui concurent si la ce moment trebuie sa recurgi la mijloacele de care dispui (investitii, inovatii, inventii, relatii etc.) pentru a realiza actiunea cu cea mai mare eficienta economica posibila asupra concurentului; strategia generala calculeaza deci mijloacele de folosire, oportunitatea timpului ales si termenul pe care va fi contrat adversarul.
- Strategia efortului concentrat - exprima efortul pe care il face un producator de a obtine suprematia vanzarii unui produs, asupra unei categorii de cumparatori sau asupra unei anumite regiuni de desfacere a marfii.
- Strategia elitei - exprima efortul pe care il face un producator de a aduce in exclusivitate pe piata un produs de exceptie, care, prin calitatea sa sa elimine orice alt concurent. Aceasta strategie este cunoscuta sub denumirea de “strategia Mercedes” evocand exemplul firmei de automobile Deimler-Benz care s-a impus autoritar pe piata autoturismelor prin crearea unui produs de calitate exceptionala.
- Strategia innoirii sortimentale - strategia de produs care se realizeaza prin dezvoltarea unor produse noi pentru piata actuala a intreprinderii sau prin dezvoltarea unor produse noi pentru segmente noi de consumatori. Angajeaza in cea mai mare masura resursele intreprinderii si comporta cel mai inalt nivel al riscului reusitei pentru intreprindere. Se recomanda, in principal, in faza de maturitate a produselor aflate in nomenclatorul de fabricatie a unei intreprinderi.
- Strategia perfectionarii produsului - strategia de produs care urmareste imbunatatirea periodica a parametrilor cantitativi a produselor existente in nomenclatorul de fabricatie. Nu urmareste in principal castigarea de noi cumparatori, ci mentinerea celor actuali si eventual modificarea obiceiurilor de consum in asa fel incat sa rezulte o crestere a cererii si deci, extinderea vanzarilor pietei. Se poate realiza prin: modernizarea produselor in cadrul liniei de produs (prin schimbari care afecteaza aspectul, durabilitatea, functionalitatea ambalajului etc.), prin schimbari in linia de fabricatie a produsului (prin inlaturarea produselor nevandabile, cu slaba aderenta la public), prin extinderea liniei functionale a produsului (prin crearea unor noi posibilitati de utilizare a acestuia de catre consumatorii sai actuali).
- Strategia pretului foarte scazut - strategia de pret utilizata pentru a intra rapid si a castiga intr-un timp scurt pozitii cheie pe o piata data. Ulterior, dupa atingerea acestui obiectiv strategic, se intra pe piata cu noi variante ale produsului respectiv, oferindu-le la preturi mai inalte. Aceasta strategie nu se poate aplica de catre intreprinderile mici si mijlocii, deoarece acestea nu rezista la reduceri substantiale de pret, orice fluctuatie a costurilor amenintandu-le existenta.
Tipurile de strategii adoptate de bancă depind de:
- conditiile concrete existente pe piață;
- tipul bănci, în funcție de clasificarea calitativă (dependente, concurente, permanente si inovatoare);
- situația specifică în care se află banca (resurse, sistemul de valori, competențele manageriale ale acesteia etc.).