Nimeni nu poate nega faptul ca in zilele noastre comunicarea este cheia succesului. Politica de comunicare a băncii reprezintă organizarea și conducere procesului de comunicare în scopul asigurării îndeplinirii obiectivelor propuse. Politica de promovare se referă la toate acţiunile unei bănci de a se face cunoscută şi apreciată prin intermediul produselor pe care le oferă. Un element destul de important al politicii de comunicare care asigură succesul îl constituie gradul de cunoaştere de către personalul bancar a particularităţilor comportamentului de consum. Prin urmare politica de comunicaţii are ca scop final formarea unui anumit nivel al cererii de consum şi majorarea volumului de vânzări a produselor bancare. Politica de comunicare cuprinde toate comunicările personale sau prin diverse medii în vederea creării unei predispoziţii în mintea receptorului pentru un anumit produs, serviciu, instituţie, idee etc.
Conținutul politicii de comunicare a băncii
Prin însăşi natura activităţii sale, banca prezintă alte exigenţe mai complexe în materie de comunicare. Publicul căruia i se adresează este dublu diversificat: este vorba, pe de o parte, de deponenţi şi debitori, fiecare client putând fi succesiv când unul, când altul, şi, pe de altă pare, aceştia pot fi întreprinderi de talie variată sau persoane fizice. Comportamentele acestor categorii sunt influenţate de motivaţii foarte diferite.
Politica de comunicare este în acelaşi timp singura armă care poate fi bine mânuită de către bancă şi cea a cărei punere în practică întâmpină dificultăţi legate de complexitatea băncii în materie de marketing.
De aici derivă: comunicarea internă şi cea externă.
Politica de comunicare internă vizează în primul rând asigurarea unei bune circulaţii a informaţiei în cadrul băncii. Acestui tip de informaţie trebuie să i se dea un alt înţeles decât celui de informaţie de gestiune. Comunicarea internă trebuie să facă cunoscute tuturor membrilor băncii obiectivele stabilite de către conducere, mijloacele de atingere a acestor obiective, precum şi punctele slabe şi cele tari ale băncii.
Politica de comunicare externă are în vedere relaţiile băncii cu mediul său exterior, care cuprinde ansamblul diferitor grupuri având comportamente şi nevoi foarte diferite.
Comunicarea externă se realizează prin transmiterea mesajelor către publicul țintă al băncii (clienți, acționari, furnizori, mass-media, reprezentanți ai puterii publice, lideri de opinie etc.).
În ceea ce priveşte comunicare externă poate fi reflectată divizarea acesteia în funcţie de obiectivele pe care aceasta le urmăreşte:
Conținutul politicii de comunicare a băncii
- Obiectivele
- destinatarul
- mijloacele de comunicare
- înştiinţarea - informaţia
Prin însăşi natura activităţii sale, banca prezintă alte exigenţe mai complexe în materie de comunicare. Publicul căruia i se adresează este dublu diversificat: este vorba, pe de o parte, de deponenţi şi debitori, fiecare client putând fi succesiv când unul, când altul, şi, pe de altă pare, aceştia pot fi întreprinderi de talie variată sau persoane fizice. Comportamentele acestor categorii sunt influenţate de motivaţii foarte diferite.
Politica de comunicare este în acelaşi timp singura armă care poate fi bine mânuită de către bancă şi cea a cărei punere în practică întâmpină dificultăţi legate de complexitatea băncii în materie de marketing.
De aici derivă: comunicarea internă şi cea externă.
Politica de comunicare internă vizează în primul rând asigurarea unei bune circulaţii a informaţiei în cadrul băncii. Acestui tip de informaţie trebuie să i se dea un alt înţeles decât celui de informaţie de gestiune. Comunicarea internă trebuie să facă cunoscute tuturor membrilor băncii obiectivele stabilite de către conducere, mijloacele de atingere a acestor obiective, precum şi punctele slabe şi cele tari ale băncii.
Politica de comunicare externă are în vedere relaţiile băncii cu mediul său exterior, care cuprinde ansamblul diferitor grupuri având comportamente şi nevoi foarte diferite.
Comunicarea externă se realizează prin transmiterea mesajelor către publicul țintă al băncii (clienți, acționari, furnizori, mass-media, reprezentanți ai puterii publice, lideri de opinie etc.).
În ceea ce priveşte comunicare externă poate fi reflectată divizarea acesteia în funcţie de obiectivele pe care aceasta le urmăreşte:
- informativă - realizată asupra produselor şi serviciilor, publicitatea fiind principalul suport;
- instituţională - are ca obiectiv imaginea sau notorietatea băncii. Notorietatea vizează cunoaşterea pe piaţă a numelui mărcii, iar imaginea tratează modul în care clienţii percep banca. Prin politica sa de imagine, banca îşi constituie o identitate care o diferenţiază faţă de concurenţi.
No comments:
Post a Comment