1970 – Etapa marketingului ofertei. Era perioada așa-numitului „marketing al ofertei” sau „marketing unilateral”. Potrivit acestei optici axate pe produs, întreprinderea realizează produsul fără a determina în prealabil clientela potențială căreia i se adresează, iar activitățile de marketing ale firmei sunt orientate spre comercializarea produsului deja fabricat.
1980 – Etapa marketingului cererii. A doua etapă de dezvoltare marketingului bancar caracterizată de studiul particularităţilor activităţii sistemelor creditare-financiare ale unor ţări şi al eventualelor consecinţe ale globalizării şi concentrării capitalului bancar pe piaţa serviciilor bancare.
În cea de-a doua etapă marketingul bancar se orienta spre studierea nevoilor și așteptărilor clientelei, devenind un marketing al cererii. Importante fonduri erau utilizate în acțiuni destinate atragerii clientelei, iar studiile de piață specifice sectorului bancar se intensificau.
Se dezvoltau noi produse, iar cheltuielile publicitare, în special cele orientate spre notorietate, atingeau cote înalte. Strategiile de dezvoltare aveau ca prioritate cucerirea unei părți de piață cât mai importante, ca și în prima etapă, în detrimentul fidelizarii și adesea, al rentabilității.
1990 – Etapa de marketing management al distribuției. Pe fondul crizelor economice, în noile condiții ale mediului economic european și mondial, băncile au descoperit adevăratul sens al clientului ca bază esențială de realizare a profitului. Se conturau preocupările marketingului pentru calitatea totală și pentru fidelizarea clientelei. Angajarea unei politici de marketing și de calitate în cadrul băncii trebuia să fie transformată într-o realitate completă. S-a instaurat era ”clientului-rege”, marketingul tradițional trebuia reinventat, ridicându-se la nivelul conceptului de ”marketing management”.
Această etapă de dezvoltare a teoriei marketingului bancar începe în 1991. Semnarea, în 1992, a Tratatului de la Maastricht, ce prevedea crearea Uniunii Vamale Europene, şi introducerea, din ianuarie 1999, a valutei europene unice – euro au determinat revizuirea concepţiei privind deservirea complexă a clienţilor băncii.
Mai managerial decât în trecut, marketingul se preocupa de acum mai mult de definirea orientărilor strategice, de adaptarea structurilor și mentalităților, de asistența metodologică, ca tehnică a rețelelor naționale și internaționale.
2000 – Etapa e-marketing. În mai puțin de zece ani, băncile au cunoscut o adevărată revoluție. Rețelele de distribuție directa răspund unei puternice nevoi de proximitate venite din partea consumatorilor. Clientul nu mai are nevoie să se deplaseze în agenția sa pentru a efectua operațiunile curente. El poate apela la Minitel, Internet sau televiziunea interactivă. Aceste mijloace de comunicare rezultate de pe urmele revoluției ”hightech” și a ciberneticii oferă băncilor posibilitatea unei cunoașteri mai aprofundate a clientelei și de a întreține cu ei o relație apropiată și interactivă.
La baza marketingului bancar stă strategia satisfacerii depline a necesităţilor complexe ale clienţilor, această strategie determină creşterea semnificativă a rentabilităţii băncii.
Actualmente, se intensifică rolul strategic şi organizaţional al marketingului bancar, rolul analizei, planificării şi controlului bancar, bazat pe utilizarea efectivă a tehnologiilor informaţionale.
Managementul băncilor se confruntă, în prezent, cu schimbări de amploare şi cu provocări fără precedent. Multiple forţe acţionează asupra băncilor simultan şi în sensuri opuse, precum:
Mai mult ca atât, autorităţile de supraveghere bancară cer prudenţă şi utilizează noi reglementări mai drastice. Clienţii vor produse bancare mai bune, preţuri mai mici şi mai transparente. Creditorii vor să se asigure că îşi recuperează capitalurile investite în bancă, iar acţionarii aşteaptă profituri, ca, de altfel, de la orice activitate economică. Toate acestea, pe fondul unei incertitudini economice crescute şi a unor transformări tehnologice fără precedent.
Actualmente, activitatea bancară poate fi caracterizată prin următoarele tendinţe care determină specificul marketingului :
1980 – Etapa marketingului cererii. A doua etapă de dezvoltare marketingului bancar caracterizată de studiul particularităţilor activităţii sistemelor creditare-financiare ale unor ţări şi al eventualelor consecinţe ale globalizării şi concentrării capitalului bancar pe piaţa serviciilor bancare.
În cea de-a doua etapă marketingul bancar se orienta spre studierea nevoilor și așteptărilor clientelei, devenind un marketing al cererii. Importante fonduri erau utilizate în acțiuni destinate atragerii clientelei, iar studiile de piață specifice sectorului bancar se intensificau.
Se dezvoltau noi produse, iar cheltuielile publicitare, în special cele orientate spre notorietate, atingeau cote înalte. Strategiile de dezvoltare aveau ca prioritate cucerirea unei părți de piață cât mai importante, ca și în prima etapă, în detrimentul fidelizarii și adesea, al rentabilității.
1990 – Etapa de marketing management al distribuției. Pe fondul crizelor economice, în noile condiții ale mediului economic european și mondial, băncile au descoperit adevăratul sens al clientului ca bază esențială de realizare a profitului. Se conturau preocupările marketingului pentru calitatea totală și pentru fidelizarea clientelei. Angajarea unei politici de marketing și de calitate în cadrul băncii trebuia să fie transformată într-o realitate completă. S-a instaurat era ”clientului-rege”, marketingul tradițional trebuia reinventat, ridicându-se la nivelul conceptului de ”marketing management”.
Această etapă de dezvoltare a teoriei marketingului bancar începe în 1991. Semnarea, în 1992, a Tratatului de la Maastricht, ce prevedea crearea Uniunii Vamale Europene, şi introducerea, din ianuarie 1999, a valutei europene unice – euro au determinat revizuirea concepţiei privind deservirea complexă a clienţilor băncii.
Mai managerial decât în trecut, marketingul se preocupa de acum mai mult de definirea orientărilor strategice, de adaptarea structurilor și mentalităților, de asistența metodologică, ca tehnică a rețelelor naționale și internaționale.
2000 – Etapa e-marketing. În mai puțin de zece ani, băncile au cunoscut o adevărată revoluție. Rețelele de distribuție directa răspund unei puternice nevoi de proximitate venite din partea consumatorilor. Clientul nu mai are nevoie să se deplaseze în agenția sa pentru a efectua operațiunile curente. El poate apela la Minitel, Internet sau televiziunea interactivă. Aceste mijloace de comunicare rezultate de pe urmele revoluției ”hightech” și a ciberneticii oferă băncilor posibilitatea unei cunoașteri mai aprofundate a clientelei și de a întreține cu ei o relație apropiată și interactivă.
La baza marketingului bancar stă strategia satisfacerii depline a necesităţilor complexe ale clienţilor, această strategie determină creşterea semnificativă a rentabilităţii băncii.
Actualmente, se intensifică rolul strategic şi organizaţional al marketingului bancar, rolul analizei, planificării şi controlului bancar, bazat pe utilizarea efectivă a tehnologiilor informaţionale.
Managementul băncilor se confruntă, în prezent, cu schimbări de amploare şi cu provocări fără precedent. Multiple forţe acţionează asupra băncilor simultan şi în sensuri opuse, precum:
- incertitudinea economică;
- criza economică şi bancară;
- cerinţele de reglementare, etc.
Mai mult ca atât, autorităţile de supraveghere bancară cer prudenţă şi utilizează noi reglementări mai drastice. Clienţii vor produse bancare mai bune, preţuri mai mici şi mai transparente. Creditorii vor să se asigure că îşi recuperează capitalurile investite în bancă, iar acţionarii aşteaptă profituri, ca, de altfel, de la orice activitate economică. Toate acestea, pe fondul unei incertitudini economice crescute şi a unor transformări tehnologice fără precedent.
Actualmente, activitatea bancară poate fi caracterizată prin următoarele tendinţe care determină specificul marketingului :
- reglementare și conformare mai strictă;
- axarea prioritară pe necesitățile consumatorilor;
- existența potențialului neexploatat de clientele;
- aplicarea mai multor indicatori de cuantificare a productivității.
No comments:
Post a Comment