Conţinutul şi particularităţile produsului bancar

Astfel, produsul bancar reprezintă un document bancar concret sau o adeverinţă care se întocmeşte de către bancă pentru deservirea clientului şi pentru efectuarea operaţiunilor. Acesta poate fi: cambia, cecul, cartea de credit, depozitul, certificatul de economii etc. Iar serviciul bancar este operaţiunea bancară privind deservirea clientului.

Asemănarea dintre produsul bancar şi serviciul bancar constă în faptul că ambele sunt menite să satisfacă necesităţile clientului contribuind astfel la obţinerea profitului. De exemplu: dobînda bancară pentru deponent reprezintă un produs bancar, iar achitarea acesteia la termen reprezintă serviciul bancar. De multe ori produsul bancar poartă un caracter esenţial, iar serviciul – secundar.

Unii, însă consideră că pentru bănci, produsele reprezintă, de fapt, serviciile bancare. După natura lor, există mai multe tipuri de servicii bancare:

• servicii pure obţinute exclusiv prin munca personalului, ce se referă la consultaţii, inginerie financiară etc;
• servicii mixte ce îmbină munca personalului şi utilizarea bunurilor de echipament. Printre acestea se numără efectuarea plăţilor pentru clienţii băncii;
• servicii ce au ca suport capitalul. În formele sale de bază, sunt pe de o parte depozitele constituite, iar, pe de altă parte, creditele acordate, această situaţie fiind reflectată în bilanţ.

Alţi economişti consideră că produsele instituţiilor creditare reprezintă totalitatea ofertelor băncilor care includ atît operaţiunile active, cît şi cele pasive şi serviciile. Noţiunea de produs bancar cuprinde bunurile materiale, iar serviciul bancar i se atribuie deservirea conturilor, consulting etc.

Băncile sunt considerate întreprinderi multi-producătoare ce vin în întîmpinarea dorinţelor clienţilor lor cu o gamă largă şi variată de produse. În stabilitatea produselor bancare, se au în vedere caracteristicile esenţiale ale produselor bancare.

Caracteristicile principale ale produselor bancare au consecinţe imediate asupra desfăşurării operaţiunilor şi optimizării gestiunii, necesitînd o analiză a acestora:

1. produsele bancare sunt propuse în mod direct clienţilor, relaţia producător – consumator este directă, neintercalîndu-se nici un intermediar în circuitul de distribuţie, nu există posibilitatea unei redistribuiri, concesionări, revînzări etc. Fiecare produse se utilizează în relaţie directă cu banca ce l-a lansat şi îl utilizează, ceea ce presupune din partea instituţiei respective în mod curent deţinerea unor unităţi proprii în zona în care se aplică şi nu folosirea de intermediari. Se determină în acest scop extinderea în teritoriu.
2. produsele bancare sunt imateriale care se apropie mai mult de prestările de servicii. Ele nu fac obiectul unei uzuri fizice şi morale, procesul de îmbătrînire fiind, în consecinţă, mult mai lent.
3. produsele bancare nu pot fi protejate prin brevete, ele îndeplinind şi condiţiile de uniformitate. Diferenţierile în acest sens sunt nesimnificative. Spre exemplu certificatele de depozit, cărţile de plată, au, de la bancă la bancă, coloraţii şi organizări ale cuprinsului variate, dar elementele conţinute sunt similare. Fiecare produs sau serviciu nou-creat de către bancă poate fi imediat reluat de către alte bănci.
4. produsele şi serviciile bancare sunt condiţionate de un cadru juridic şi de anumite reglementări bancare şi fiscale. Introducerea unor noi produse bancare este efect al legii, astfel încît, dacă nu există o bază legală, ele nu pot fi promovate.
5. serviciile bancare implică angajarea clientelei în derularea operaţiunilor. Este un tip de autoservire, dar şi de colaborare pentru că, în scopul utilizării unor produse, beneficiarul trebuie să întocmească o documentaţie proprie. Se realizează şi o colaborare de concepţie, întreprinderea beneficiară de credite trebuind însă să se limiteze la cadrul normat stabilit de bancă;
6. în cazul unei întreprinderi, diferenţierea unui produs constă în a diferenţia produse similare prin designul lor, prin ambalaj, prin punerea în evidenţă a calităţilor particulare. Pentru bănci, diferenţierea prezintă un aspect dublu. Pe de o parte, produsele bancare se pot deosebi prin denumiri diferite de la o bancă la alta sau prin punerea în evidenţă a unei calităţi intriseci (cum ar fi rentabilitatea, uşurinţa utilizării). Deci, produsele bancare pot face obiectul unei diferenţieri;

Fiecare produs bancar are o serie de parametri referitori la:

• volumul angajării;
• cost şi randament;
• condiţii de securitate (necesitatea codificării şi siguranţa ciclului informaţional);
• problemele de fiscalitate şi disponibilităţi. 

Trăsăturile produselor şi serviciilor bancare:

• Intangibilitatea - serviciilor se datorează faptului că serviciile nu pot fi văzute, simţite sau pipăite, precum bunurile materiale;
• Cererea pentru produsele şi serviciile bancare nu este constantă
• Inseparabilitatea - de organizaţia care le oferă spre vânzare (producerea şi consumul lor are loc simultan);
• Perisabilitatea - reprezintă caracteristica serviciilor de a nu putea fi depozitate sau stocate pentru o vânzare sau utilizare ulterioară;
• Varietatea - serviciilor subliniază influenţa exercitată asupra calităţii serviciilor de către personalul care le prestează şi imposibilitatea repetării identice a acestora, datorită dispoziţiei fizice şi psihice diferite a angajaţilor la momente diferite de timp.