Segmentarea pieței

Segmentarea pieţei bancare presupune determinarea grupurilor de clienţi potenţiali pentru care banca îşi va orienta activitatea sa şi pentru care va utiliza, în special, resursele sale. La baza segmentării stau anumite principii: caracterul economic, juridic, geografic, demografic, comportamentul clienţilor etc.

Segmentarea pieţei din punct de vedere a statutului juridic reprezintă divizarea pieţei produselor bancare între agenţii economici (persoane juridice) şi populaţie (persoane fizice). Practica internaţională evidenţiază următoarele grupuri:

• Populaţia;
• Întreprinderile (corporaţiile, firmele); 
• Organizaţiile obşteşti;
• Instituţiile financiare.

În cazul segmentării pieţei din punct de vedere economic se ţine cont de mărimea întreprinderilor, domeniul de activitate, numărul angajaţilor, iar pentru populaţie – de nivelul solvabilităţii acestora.

Segmentarea geografică se efectuează după regiunile ţările sau unităţile administrativ – teritoriale. Acest tip de segmentare este important pentru băncile mari.

Segmentarea pieţei conform comportamentului se efectuează în baza studierii stării financiare, volumului operaţiunilor efectuate etc. De exemplu, bancherii francezi clasifică populaţii conform acestui criteriu în modul următor:

1. persoane care trăiesc cu ziua de azi; 
2. aventurieri; 
3. persoane pasive în comportament , dar care preţuiesc bunurile materiale; 
4. persoane care doresc să fie în centrul atenţiei.

Segmentarea demografică se utilizează pentru persoanele fizice şi constă în divizarea societăţii din punct de vedere a:

• Vârstei;
• Stării familiare;
• Veniturilor lunare;
• Nivelului culturii.

Dintre toate segmentările existente cea mai răspândită în practica europeană este următoarea: o Întreprinderi capabile să efectueze emisiuni pe piaţă;

• Întreprinderi mici şi mijlocii;
• Persoane fizice cu venituri înalte, care formează cererea serviciilor individuale; o persoane fizice, ce formează cererea în masă a produselor bancare.